Rezistența clădirilor din România la cutremure este un motiv de îngrijorare major pentru români, iar, de-a lungul timpului, au apărut anumite mituri care i-ar putea pune în pericol pe români în caz de cutremur, deoarece au învățat greșit anumite lucruri în legătură cu rezistența clădirilor.
Membrii Asociației Inginerilor Constructori Proiectanți de Structuri (AICPS) demontează cele mai răspândite 5 mituri când vine vorba despre cutremur:
Stând sub grindă vei fi în siguranță – Fals!
Era aplicabil clădirilor vechi pe vremea când plăcile erau din lemn, acum sunt din beton, iar grinzile vor pârâi și se vor fisura primele. Structurile moderne sunt proiectate de ingineri astfel încât energia indusă de acțiunea seismică să fie distribuită cât mai uniform în cât mai multe puncte mici ale construcției. Scopul nu este să crape ceva major ci să fie mici chestii de reparat cât mai ușor în diverse puncte ale construcțiilor.
A trecut prin multe cutremure o să fie în regulă și la următorul – Fals!
O structură după o acțiune seismică majoră echivalează cu o structură cu degradări (minore sau majore), care poate afecta într-o mai mică sau mai mare măsură rezistența inițială proiectată.
Clădirea mea este din beton armat la cutremur nu are nicio fisură – Fals!
De regulă, construcțiile sunt proiectate astfel încât vor avea anumite degradări în cazul unui cutremur de intensitate mare, indiferent de sistemul structural… chiar și cele din beton armat vor suferi avarii. În funcție de intensitatea mișcărilor seismice, pot apărea degradări, care se vor manifesta prin fisurarea / crăparea elementelor structurale în secțiunile critice.
Clădirea mea este rezistentă, nu se mișcă la cutremur – Fals!
Sub efectul unui cutremur, toate clădirile din aria de influență a epicentrului vor efectua mișcări de vibrație, fiind rezemate pe sol, care la rândul său vibrează (sursa cutremurului este scoarța terestră). Clădirile sunt proiectate să se miște la cutremur astfel încât să nu fie nici foarte rigide, pentru că poate apărea o ruptură bruscă, dar nici foarte flexibile pentru că atunci vor suferi avarii elementele nestructurale (pereții de rigips, pereții de zidărie, geamuri, partea de plafoane etc). Doar clădirile prevăzute cu izolatoare seismice sunt capabile să amelioreze mișcările datorate solului, pe care ocupanții clădirii le vor percepe mai slabe.
Clădirile (noi) sunt proiectate să facă față unui cutremur de intensitate ridicată, fără avarii – Fals!
Nu ar fi eficientă o astfel de construcție pentru ca ar avea cost extrem de ridicat. Și atunci se acceptă o reparație mai mică care apare la un interval mai mare de timp decât să proiectezi o casă 100% nefisurabilă.
Problema clădirilor înainte sau după cutremurul din ‘77
Totodată trebuie să scăpăm de paradigma blocurilor construite înainte de ‘77, blocuri înainte și după un cutremur. Eticheta de „construit înainte de ‘77” este percepută diferit.
„Dacă pentru o persoană fără cunoștințe în domeniu aceasta se traduce prin rezistență și performanță, că a supraviețuit unui seism major, pentru noi, inginerii, o structură după o acțiune seismică majoră echivalează cu o structură cu degradări (minore sau majore), care poate afecta într-o mai mică sau mai mare măsură rezistența inițială proiectată”, au explicat, într-un comunicat remis redacției, reprezentanții AICPS.
Potrivit lor, o locuință trebuie aleasă în funcție de alte criterii, accentul căzând pe factorul de siguranță pe care îl oferă. Nicio locuință nu se achiziționează fără cartea tehnică, de preferat văzută în prealabil de un specialist. La un bloc de locuințe nou o carte tehnică întocmită corect, serios și complet ar trebui să arate sub forma a 2-3 bibliorafturi. Un inginer structurist poate citi această carte tehnică și vă poate oferi opinii obiective și profesioniste ca să luați cea mai bună decizie pentru dvs.
O altă interpretare a acestei etichete ar putea fi dată de faptul că înainte de ‘77 cunoștințele de inginerie legate de comportarea construcțiilor în timpul cutremurelor erau într-un stadiu incipient în România, iar mai apoi au avansat extrem de mult și clădirile au fost proiectate și construite după coduri moderne generând un grad mai mare de siguranță în ceea ce privește comportarea în timpul cutremurelor.
De exemplu, de la cutremurul din ‘77 și până în prezent codul de proiectare seismică a fost revizuit de cel puțin cinci ori. Fiecare nouă generație de cod a adus progrese și prevederi superioare de protecție la acțiuni seismice. Acesta a fost rezultatul dezvoltării cunoștințelor teoretice inginerești din experiențele adunate din comportarea structurilor la acțiuni seismice semnificative, în Europa și în întreaga lume.
În prezent, există reglementări care cer proprietarilor de clădiri să efectueze expertize periodice pentru evaluarea riscului seismic și să consolideze clădirile, dacă este necesar. Autoritățile locale monitorizează aplicarea acestor reguli, iar guvernul oferă uneori sprijin financiar pentru aceste activități.
Totuși, există încă provocări în asigurarea aplicării eficiente a acestor măsuri și în sensibilizarea publicului cu privire la importanța securității seismice. Expertizarea și mentenanța clădirilor ar trebui să fie efectuate periodic, de obicei la intervale de 1-5 ani, în funcție de vârsta, tipul și starea clădirii. Inclusiv pentru clădirile noi, urmărirea în timp are un caracter continuu, conform și cu reglementările tehnice în vigoare.
În același timp există diverse instrumente normative care vin în sprijinul ierarhizării vulnerabilității seismice a clădirilor, inclusiv metode de evaluare rapidă, precum și bugete pentru consolidări. Din păcate însă raportul dintre clădiri reabilitate energetic (anvelopate) și clădiri consolidate seismic este 100 de clădiri anvelopate la una consolidată.
Bucureștiul nu este singurul oraș speriat de cutremure
Cutremurul nu este ceva ce sperie doar locuitorii Bucureștiului, ci mai multe zone din țară. De exemplu întregul fond construit extracarpatic prezintă condiții de hazard seismic semnificative, însă cu o educare și antrenare a oamenilor despre cum să acționeze corespunzător efectele unui seism pot fi minimizate, mai ales din perspectiva pierderii de vieți omenești.
În România, există mai multe provocări, inclusiv resurse financiare limitate și blocaje birocratice, conștientizare și educație insuficientă în ceea ce privește prevenția în caz de seism, atât în rândul populației cât și la nivelul autorităților competente.
Profesioniștii AICPS militează pentru educare oamenilor în direcția prevenției. Primele două recomandări ale unui inginer de structuri pentru un cetățean preocupat de prevenție ar fi să realizeze cu ajutorul unor specialiști, o evaluare seismică a locuinței astfel încât să aibă o idee despre nivelul de siguranță al acesteia și să își facă un plan de evacuare în caz de urgență, bazat pe informații din surse avizate.
Lasa un raspuns