Clădirile din Uniunea Europeană sunt responsabile pentru 40% din consumul final de energie din UE și pentru 36% din emisiile de gaze cu efect de seră legate de consumul de energie, arată un studiu realizat de biroul de avocatură Filip & Company.

75% din clădirile din Uniunea Europeană sunt încă ineficiente din punct de vedere energetic, iar din clădirile existente astăzi, 85-95% vor continua să existe și în 2050.

În acest context, în aprilie 2024, Consiliul Uniunii Europene a adoptat textul revizuit al Directivei privind performanța energetică a clădirilor, pe care statele membre vor trebui să o transpună în legislația națională în termen de 2 ani de la intrarea sa în vigoare, adică până la 28 mai 2026.

Potrivit Directivei, se conturează o strategie care implică o tranziție treptată către clădiri cu emisii zero, renovarea construcțiilor ineficiente și eliminarea treptată a centralelor electrice pe bază de combustibili fosili.

Astfel, până în 2030, toate clădirile noi din UE ar trebui să fie clădiri cu emisii zero (ZEB), iar până în 2050, toate clădirile din UE ar trebui să fie transformate în clădiri cu emisii zero. În plus, clădirile noi ocupate de autoritățile publice ar trebui să aibă emisii zero începând cu 2028; 16% din cele mai ineficiente clădiri nerezidențiale ar trebui renovate până în 2030 și 26% până în 2033.

Se propune totodată eliminarea treptată a centralelor electrice pe bază de combustibili fosili până în 2040 și interzicerea subvențiilor pentru centralele electrice pe bază de combustibili fosili începând cu 1 ianuarie 2025.

Cu toate acestea, având în vedere că în prezent rata anuală ponderată a renovărilor energetice în UE este de aproximativ 1%, va fi nevoie de secole pentru decarbonizarea sectorului construcțiilor.

Se estimează că în urma introducerii acestor cerințe, aproximativ 30% din clădirile din UE vor trebui renovate până în 2030 și 80% până în 2050.

“Directiva Revizuită urmărește să forțeze proprietarii să se angajeze în renovări la scară largă pentru a face clădirile din întreaga Europă mai ecologice. În timp ce beneficiile renovărilor eficiente din punct de vedere energetic sunt substanțiale, implicațiile financiare nu pot fi ignorate. Estimările Comisiei Europene sugerează că costurile anuale asociate renovării clădirilor pentru a respecta standardele Directivei s-ar putea ridica la aproximativ 275 de miliarde de euro. Aceste cerințe financiare semnificative subliniază importanța mecanismelor naționale de sprijin și a programelor de stimulare care să faciliteze tranziția către practici de construcție mai durabile”, explică Ioana Roman, partener în cadrul Filip & Company.

Costurile de renovare a clădirilor vor fi suportate de proprietari, dar statele membre vor putea oferi subvenții pentru a ajuta la finanțarea renovărilor. Nivelul sprijinului financiar va varia în funcție de fiecare stat membru și de posibilitățile acestuia.

“România are un fond semnificativ de clădiri vechi și ineficiente din punct de vedere energetic, deoarece aproximativ 80% din clădirile din România au fost construite înainte de 1990, când standardele de eficiență energetică erau mult mai scăzute. Acest lucru conduce la un consum ridicat de energie și la emisii de gaze cu efect de seră”, punctează și Alina Savastre, associate la Filip & Company.

Potrivit Comisiei Europene, clădirile nerezidențiale din România sunt renovate cu o rată medie de 1,9% pe an și doar 0,4% dintre acestea fac obiectul unor renovări majore.

Directiva Revizuită își propune să stimuleze renovarea clădirilor existente din România și construirea de clădiri noi la standarde energetice mai ridicate. Se estimează că aproximativ 2 milioane de clădiri din România ar trebui renovate până în 2030, dar acest lucru va necesita investiții anuale semnificative de aproximativ 20 de miliarde de până în 2030.

Potrivit Directivei Revizuite, fiecare stat membru trebuie să stabilească sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor legale naționale (care urmează să fie) adoptate în urma punerii în aplicare a Directivei Revizuite.

Statele membre care nu se conformează Directivei s-ar putea confrunta cu sancțiuni, deși accentul se pune în primul rând pe oferirea de sprijin și stimulente pentru conformare, mai degrabă decât pe măsuri punitive.